Unele dintre serialele alese sunt inca in difuzare; altele si-au terminat filmarile anul acesta si mai multe, fiind antologii, mai au multe de povestit dinainte. In total, douasprezece titluri care apar ordonate pe an de lansare si din care se poate deduce ca cele mai bune recolte ale deceniului au fost 2014 si 2017 cu trei titluri fiecare. In aceasta recenzie sunt doua titluri spaniole foarte internationale, trei britanice si restul, americane.
Sherlock (2010)
Cu eticheta BBC si cu Steven Moffat si Mark Gatiss ca creatori, Sherlock a fost lansat in 2010 ca o alta adaptare a povestii personajului lui Arthur Conan Doyle, dar plasata in prezent. Curand l-a schimbat pe celalalt in bine. Succesele lui nu sunt putine. Pentru inceput, felul in care un personaj din alta perioada a fost integrat in cel actual si cu tehnologia momentului. Al doilea, distributia. Benedict Cumberbatch este un Sherlock superb si il are pe Martin Freeman drept Watsonul sau perfect. Un alt succes a fost ca fiecare sezon a fost format din doar trei episoade. Ei stiu putine, dar personajul nu este ars. Alaturi de Cumberbatch si Freeman, care au lucrat non-stop de atunci, Rupert Graves ca Lestrade, Andrew Scott ca James Moriarty si Una Stubbs ca doamna Hudson. Mark Gatiss, co-creator,
Oglinda neagra (2011)
Cel al lui Charlie Brooker este unul dintre serialele care a starnit cele mai multe constiinte in ultimul deceniu si care a generat cea mai mare uimire. Atat de mult incat si-a creat ceva de genul propriei scoli – nu este neobisnuit sa auzim „asta e ca un episod din Black Mirror” – desi samanta sa se gaseste in cele anterioare precum The Twilight Zone. Primul sau episod, cel cu scena premierului si a porcului, este unul dintre cele mai impresionante. Si San Junipero, una dintre cele mai frumoase. A trait doua vieti. Unu, prima sa etapa pe Channel 4, in care au fost difuzate doua sezoane din trei episoade si o speciala de Craciun. Al doilea, pe Netflix, este format din alte trei sezoane (doua din sase episoade si unul din trei) plus un film interactiv, Bandersnatch.
Game of Thrones (2011)
Game of Thrones a durat mult sa inceapa. Valoarea si importanta sa sunt incontestabile, dar primul sezon nu a fost tocmai unul care sa fie amintit definitiv. Ii lipseau mijloacele pentru ca turneul regelui sa arate ca acesta si pentru ca Nido de Aguilas sa nu miroasa in departare a peisajelor din hartie pe fundal. Cu toate acestea, odata cu ea, David Benioff si DB Weiss au semanat samanta astfel incat, hranita cu materialul scris de George RR Martin, sa creasca pana cand nu au mai existat carti pe care sa se bazeze si Game of Thrones a inceput sa ofere milioanelor de adepti. dintre cele mai bune episoade. Al saselea a fost un punct de cotitura si o calitate narativa pentru serial, care s-a incheiat anul acesta cu fanii impartiti intre multumiti si furiosi. pentru a dura taur,
Peaky Blinders (2013)
BAFTA-urile au recunoscut de mai multe ori munca acestui serial britanic creat de Steven Knight. In Marea Britanie este difuzat pe al doilea canal al BBC, iar in Spania poate fi vazut pe Netflix. Are Cillian Murphy in rolul lui Thomas Shelby, seful unui clan mafiot irlandez din Birmingham. Cuprinzand cinci sezoane deja lansate, urmareste ascensiunea si luptele pentru putere ale familiei Shelby in anii 1920. Pe de alta parte, de partea legii, seful Chester Campbell, interpretat de Sam Neill. Peaky Blinders se bazeaza pe o banda criminala care a existat de fapt in acelasi oras la mijlocul secolului al XX-lea. Calitatea sa este imbatabila.
The Leftovers (2014)
Damon Lindelof a luat romanul lui Tom Perrotta si l-a adaptat intr-un prim sezon din The Leftovers, care a fost greu de urmarit. Ceva ca o taxa care trebuia platita pentru a ajunge la bine. Pentru ca atunci cand cel care a fost unul dintre numele din spatele Lost a scapat de materialul adaptabil, a lasat personajele sa zboare libere si a facut din seria sa unul dintre cele mai bune ale deceniului. Mai mult, este foarte posibil ca The Leftovers sa fie cel mai bine lansat in anii 2010 datorita acelor doua sezoane in care a facut (aproape) totul la fel, ca spectatorul a parcat orice tip de intrebare si reticenta si s-a dat pe deplin povestii si suferinta Norei Durst (Carrie Coon) si Kevin Garvey (Justin Theroux).
In ziua Inaltarii Domnului, 2% din populatia lumii a disparut, un procent care includea sotul Norei si cei doi copii. Kevin nu a pierdut pe nimeni din punct de vedere fizic, dar si-a vazut familia risipita si, odata cu asta, o buna parte din sanatatea sa. Jocul cu muzica lui Lindelof merita cel putin o teza de doctorat. Si nu numai in titlurile de credit, si asta. Marile premii au ignorat-o, dar nu conteaza, nu are nevoie de ele pentru a se justifica.
Fargo (2014)
Filmul, din al carui univers pleaca, este din 1996 si opera fratilor Coen, Ethan si Joel. Serialul este o chestie de Noah Hawley si impartaseste acelasi umor negru, ritm nu excesiv de rapid, personaje considerate invinsi si genul politist ca o umbrela. Fargo este configurat in asa fel incat fiecare sezon sa se ocupe de un caz cu personaje diferite. In prima protagonisti au fost Billy Bob-Thornton, Allison Tolman, Colin Hanks si Martin Freeman. In al doilea, Keith Carradine, Patrick Wilson, Ted Danson, Kirsten Dunst si Kieran Culkin. Iar in al treilea, Ewan McGregor, Carrie Coon, Mary Elizabeth Winstead, Goran Bogdan si David Thewlis. Are trei Globuri de Aur si fiecare fan are favoritul sau dintre cei trei.
True Detective (2014)
Fiind de genul politist, din 2014 si unul dintre cei care schimba cazuri si personaje in fiecare sezon, True Detective si Fargo au fost foarte comparati in stadiile incipiente. Pana cand a fost mai mult decat evident ca nu aveau nimic de-a face unul cu celalalt in afara de ceea ce s-a mentionat mai sus. Creat de Nic Pizzolatto si regizat in primul sezon de Cary Fukunaga, lucrurile nu s-au terminat destul de bine intre cei doi si acesta din urma nu s-a repetat in al doilea, in care Woody Harrelson si Matthew McConaughey i-au predat stafeta ca protagonisti lui Rachel McAdams si Colin Farrell. Apoi au venit Mahershala Ali si Stephen Dorff intr-un al treilea sezon care este, fara indoiala, cel mai bun dintre toate. Mentiune speciala merita titlurile de credit True Detective. That of Nevermind, de Leonard Cohen, pentru al doilea este unul dintre cei care nu sunt uitati.
Better Call Saul (2015)
Poate un spin-off sa depaseasca seria din care provine atunci cand acesta este unul dintre cele mai mari? Se poate si Better Call Saul a dovedit-o. Breaking Bad a fost unul dintre cele mai bune seriale ale deceniului precedent (s-a incheiat in acesta), dar cea care intra pe lista este sora sa mai mica de vremuri si nu de calitate. Pentru ca calatoria inapoi in timp pentru a afla mai multe despre modul in care Jimmy McGill ar putea deveni Saul Goodman este un tratat aprofundat despre nimeni care aspira la care tu si nimeni altii il conduceti la luarea deciziilor gresite. Bob Odenkirk, indrumat de Vince Gilligan, reuseste sa-l faca pe spectator sa se cufunde in viata acestui baiat de posta care a studiat dreptul pentru a-si impresiona fratele, temandu-se de momentul in care devine neplacutul Saul Goodman.
Ministerul timpului (2015)
Daca exista un serial care a facut istorie in ultimul deceniu pe scena televiziunii spaniole, acesta a fost El Ministerio del Tiempo. Pablo si Javier Olivares au schimbat perceptia asupra a ceea ce se putea face in aer liber si au deschis usa celor care au venit mai tarziu dorind sa-si asume riscuri. Succesul poate fi masurat in multe feluri, iar in cazul El Ministerio del Tiempo o mostra din el consta in faptul ca are o legiune de fani care au chiar propriul nume (ministri) si in aplaudata lor capacitate de a imbina educatia si cea educationala. cel jucaus Velazquez si Lope de Vega au revenit la viata datorita aparitiei lor in corpurile lui Julian Villagran si Victor Clavijo. Secundar care a reusit sa eclipseze uneori patrula ministeriala compusa la inceput de Julian Martinez (Rodolfo Sancho), Alonso de Entrerrios (Nacho Fresneda) si Amelia Folch (Aura Garrido) si caruia i s-a alaturat Pacino (Hugo Silva) in al doilea sezon. Pana in a patra, toti se intorc.
Mindhunter (2017)
David Fincher este responsabil pentru Mindhunter, iar capacitatea sa de a portretiza partea cea mai intunecata si sadica a fiintelor umane este vizibila in cele doua sezoane lansate pana acum. Ideea pe care a avut-o era ca ar mai fi cateva, dar Netflix nu trateaza tocmai bine unul dintre cele mai bune seriale din catalogul sau si continuitatea sa este ancorata intr-un limb periculos pentru viitorul sau. Cel cu trio-ul de investigatori ai mintii ucigasilor in serie Holden Ford (Jonathan Groff), Bill Tench (Holt McCallany) si Wendy Carr (Anna Torv) are tot ce este mai bun din Seven si Zodiac fara varsare de sange si cu niste „ticalosi” foarte adevarati si, prin urmare, chiar mai deranjant.
The Handmaid’s Tale (2017)
Margaret Atwood este creatorul acestei distopie in care SUA se afla sub un regim teocratic in care femeile sunt sclave in slujba procrearii. Si-a publicat romanul in 1983 si peste trei decenii mai tarziu, Hulu a decis sa-l adapteze. El l-a ales responsabil pe Bruce Miller si pe Elisabeth Moss in rolul principal, cel al lui June, o servitoare care refuza sa fie doar asa si care se ridica, cu mijloacele de care dispune, unui sistem care a normalizat violul ca un mijloace de crestere a natalitatii prea scazute pentru a perpetua specia. The Handmaid’s Tale nu este un serial placut de urmarit (sunt oameni care l-au parasit din cauza asprimei sale), dar este unul dintre cei care isi scrie titlul cu majuscule in listele celor mai buni. Chiar si atunci cand al treilea sezon s-a desprins si tot ceea ce l-a facut memorabil a fost ratat.
La casa de papel (2017)
Daca s-ar putea alege doar doua seriale spaniole din tot acest deceniu, unul ar fi mai sus mentionat El Ministerio del Tiempo si celalalt, acesta, La casa de papel. Ambele au urmat un drum similar. Primul sezon al celui creat de Alex Pina a trecut granitele odata ce a ajuns in catalogul Netflix atingand limite nebanuite. Profesorul (Alvaro Morte) si echipa sa de hoti cu pseudonime de oras s-au strecurat in milioane de case din intreaga lume, adaugandu-i la cauza lor. Pentru ca furtul din sistem genereaza intotdeauna sprijin. Apoi platforma americana a intrat in scena, a salvat serialul, a dat mai multi bani responsabili si prima parte a sezonului doi este pura actiune, adrenalina si emotie. Toti impreuna.
